Masajul suedez

Masajul suedez, cunoscut şi sub numele de masaj clasic, a fost prima metodă modernă de masaj şi este una dintre cele mai răspândite în lume. Doctorul Pehr Ling a dezvoltat această tehnică având la bază studiile sale în domeniul fiziologiei, gimnasticii şi tehnicilor de masaj împrumutate din China, Egipt, Grecia si Roma.

Masajul se practică pentru îmbunătăţirea proprietăţilor fizice ale ţesuturilor, stimularea aparatelor şi sistemelor organismului, înaintea unui efort fizic sau intelectual, precum şi pentru refacerea corpului după acestea. Efectul său tonifiant şi cel sedativ contribuie simţitor la randamentul fizic şi psihic.

Masajul suedez cuprinde manevre principale şi manevre secundare. Manevrele principale sunt netezirea, fricţiunea, frământatul, tapotamentul, vibraţiile. Manevrele ajutătoare de masaj sunt cernutul, rulatul, presiunile, tracţiunile, tensiunile, scuturările, ciupirile, pensările, ridicările de muşchi.

Netezirea (efleurajul) este alunecarea uşoară şi ritmică ce seamănă cu mângâierea. Se practică înainte şi după alte tehnici de masaj. Efectele netezirii sunt:
- activarea circulaţiei sângelui în capilare şi venele superficiale, precum şi a limfei în spaţiile intercelulare şi canalele limfatice;
- activarea schimburilor de substanţe nutritive;
- stimularea funcţiilor ţesuturilor masate.

Fricţiunea se adresează în special ţesuturilor subcutanate, pe care le apasă şi le deplasează până la limita de elasticitate a pielii. Mobilizarea lor prin fricţiune duce la:
- creşterea supleţii şi elasticităţii;
- activarea circulaţiei, încălzirea locală;
- scăderea sensibilităţii locale;
- stimularea reflexă a sistemului nervos central şi periferic;
- regenerarea ţesuturilor lezate.

Frământatul (petrisajul) se realizează prin prinderea sub forma de cută a muşchilor şi altor ţesuturi profunde şi stoarcerea prin comprimare între degete si palmă. Se adresează în principal muşchilor, fiind foarte util în tratamentul stărilor de atonie, atrofie şi insuficienţă musculară, precum şi în masajul sportivilor, mai ales după efort fizic de lungă durată. Efectele principale sunt:
- dezvoltarea elasticităţii;
- stimularea contractilităţii, conductibilităţii şi excitabilităţii musculare;
- ameliorarea drenajului sanguin şi limfatic.

Baterea (tapotamentul) este lovirea usoară şi ritmică pe piele şi pe ţesuturile moi ale corpului şi este cel mai intens şi stimulent procedeu de masaj. Se execută cu degetele, cu palmele sau cu pumnii. Acţiunea principală este stimulentă, motiv pentru care se execută după pregatirea prin manevrele precedente. Efectele acestei tehnici sunt:
- creşterea tonusului muscular;
- activarea circulaţiei, încalzire locală;
- stimulare.

Vibraţiile sunt mişcări oscilatorii ritmice şi presiuni intermitente executate foarte frecvent şi uniform. Realizează deplăsari de câţiva milimetri ale pielii şi ţesuturilor, presiuni ondulatorii foarte variate şi sunt asemanatoare cu un tremurat continuu. Rezultă din contractii rapide ale muşchilor mainii, antebraţului şi braţului.

Manevrele fine, uniforme şi prelungite sunt liniştitoare, reduc sensibilitatea nervilor, şi produc încălzire, relaxare, calmare şi descongestionare. Manevrele ample şi intense produc, în plus, activarea circulaţiei.

Manevrele secundare de masaj se intercalează sau se adaugă la sfârsitul şedinţelor. Acestea includ:
- Cernutul şi rulatul, aplicate în special după frământare şi batere sau după netezire şi fricţiune, cu rol relaxant şi trofic;
- Presiunile întăresc acţiunea procedeelor de netezire, frământare şi fricţiune, cu rol relaxant şi de liniştire a întregului organism;
- Tracţiunile şi tensiunile acţionează mai ales pe articulaţii şi ţesuturile periarticulare şi se execută la sfârşitul masajului segmentar sau articular;
- Scuturările pot înlocui frământatul acolo unde acesta nu este posibil. Efectele sunt de relaxare, daca manevrele sunt efectuate cu blândeţe, sau de înviorare şi stimulare generală, daca ritmul este mai alert;
- Ciupirile şi ridicările muşchilor au efect excitant,tonifiant.

Masajul suedez este eficient în multe situaţii deoarece masarea pielii, cel mai mare organ al corpului, iniţiaza un întreg lanţ de reacţii cu efect pozitiv asupra tuturor părţilor componente ale organismului: nervi, muşchi, glande endocrine, organe interne, etc. În funcţie de scopul urmărit se poate modifica intensitatea masajului pentru a se obţine un efect de calmare sau unul de stimulare.